1 Corinteni, 13

1 Chiar daca as vorbi în limbi omenesti si îngeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zânganitor.
2 Si chiar daca as avea darul prorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa încât sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Si chiar daca mi-as împarti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4 Dragostea este îndelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se mânie, nu se gândeste la rau,
6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7 acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfârsi; limbile vor înceta; cunostinta va avea sfârsit. 9 Caci cunoastem în parte, si prorocim în parte;
10 dar când va veni ce este desavârsit, acest "în parte" se va sfârsi.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. 12 Acum, vedem ca într-o oglinda, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea fata în fata. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13 Acum dar ramân aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea